Mierea (din lat. melem, în greacă μελιττα semnifică “albină”) este un produs obţinut în urma procesului de colectare, transformare şi prelucrare a nectarului de către albine şi e depozitat în celulele fagurilor pentru a fi utilizat ca şi hrană a locuitorilor stupului. Mierea fu prima substanţă dulce folosită de om, subiect de interes în special pentru preoţi în diverse ritualuri. Există mărturii suficiente că civilizaţiile antice foloseau mierea, printre altele, pentru prepararea unei anumite băuturi alcoolice, dar cea mai veche documentare în ce priveşte mierea sunt două texte scrise în sumeriană. Egiptenii au lăsat dovezi privind modul de a recolta şi utiliza mierea. Babilonienii şi alte civilizaţii din India şi China, foloseau mierea în medicină, dar şi în ritualuri şi cerimonii. În Vechiul Testament regăsim cuvântul “miere” scris peste 60 de ori. Referitor la producţia de miere a lăsat mărturii scrise şi Grecia antică. Hipocrate indica uzul mierii în curarea unor boli (gastrointestinale, renale, respiratorii şi altele) şi în tratarea leziunilor. Musulmanii foloseau mierea ca şi remediu pentru orice afecţiune. Utilizarea acestui produs în alimentaţie (ca hrană, băutură, conservant), în medicină şi ritualuri religioase a continuat până la descoperirea utilizării, în acest sens, a trestiei  şi a sfeclei de zahăr.

 E supranumit “mierea Elfilor” adevăratul nectar al zeilor, cel vândut la mare preţ. “Aurul dens” provine dintr-o grotă situată în valea Saricavir, o zonă în apropierea oraşului Artvin, în nord-estul Turciei. Apicultorul turc Gunduz Gunay, care îngrijeşte fagurile sale în valea Saricavir, vinde mierea sa “elfică” la preţ de 5.000 euro pe chilogram, deoarece aceasta e extrem de rară. Vânzătorul susţine că motivul preţului atât de ridicat e originea 100% naturală a mierii produse, iar grota, bogată în minerale, furnizeaza miere de calitate înaltă. Gunduz, al cărui familie e în domeniu de trei generaţii, a descoperit grota în 2009, când a observat un roi de albine pătrunzând în aceasta. Grota însăşi se află la 1,800 m adâncime. La crearea gustului particular al mierii produse în acest spaţiu, contribuie aerul pur şi apa bogată în minerale.

Apicultorul a pătruns în profunzimile peşterii însoţit de speologi profesionişti şi a cules 18 kg de miere depositată în nişele pereţilor. Ulterior, substanţa a fost analizată într-un laborator din Franţa şi a fost constatat că fusese conservată acolo timp de şapte ani. În plus, au afirmat că e de calitate superioară şi e foarte bogată în minerale. Primul chilogram de acest tip de miere a fost vândut la licitaţie, în 2009, pentru (semnul de euro inserire) 45.000 euro. După un an, un farmacist din China a achiziţionat un alt chilogram la preţul de euro 28.000.

Actualmente, proprietarul preţiosului produs a coborât costul, sperând să-l realizeze mai repede. Gunduz vinde mierea la 5,000 de euro/kg, în cantităţi de un chilogram sau mai mici (170-250 g). Mierea este produsă în mod natural. Zona respectivă e cunoscută ca fiind una extrem de bogată în varietăţi de plante medicinale, din care  o mare parte sunt de specii rare, chiar pe cale de  disparitie. Apicultorul este de părere că mierea poate fi consumată mai ales pentru calităţile sale terapeutice, nu doar pentru gustul său unic. Părerea sa este, însă, că o mare parte din mierea produsă în zilele noastre e contrafăcută şi că adevărata miere nu ar trebui să coste mai puţin de 15 euro. Ca regulă generală, mierea de origine turcească e cea mai bună din lume. Gunduz susţine că marfa contrafăcută şi mierea artificială au distrus piaţa desfacerii pentru producătorii naţionali.